.:Cotidian independent al județului Suceava                        Ziarul în care poți avea încredere:.

Crai nou nr. 6661 :: luni, 29 septembrie 2014 (ediție arhivată)

Dimensiunea textului: Text de dimensiune mica.Text de dimensiune medie.Text de dimensiune mare. Știrile www.crainou.ro în format RSS

Note de lector

„Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

de Mihai IACOBESCU, |07.01.2013|

 


În ultimele două decenii și jumătate, lectorul univ. dr. Vasile M. Demciuc, actualul șef al Catedrei de Istorie de la Facultatea de Istorie și Geografie – Relații Internaționale a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, a elaborat și publicat o bogată salbă de monografii.

Ele prezintă fie monumente religioase de seamă (Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, Mănăstirea Râșca, Biserica Mirăuți, Mănăstirea Cetățuia, Vatican, două volume etc.), fie figuri de domni, sfinți, ierarhi, personalități ale vieții culturale (Petru I Mușat, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Leonte de la Rădăuți, Ștefan cel Mare, Lövendal, Ion Irimescu, Dimitrie Dan etc.).

Personalitate complex㠖 cu o dublă specializare, în istorie și teologie, cu o experiență profesională diversă, complementară (muzeograf, bibliotecar la Mănăstirea „Sf. Ioan”, cadru didactic universitar, care a deținut temporar unele funcții de conducere la instituțiile județene pentru cultură, culte și patrimoniu), cu un doctorat în istorie, în domeniul începuturilor vieții domnești și religioase în Moldova, la Universitatea București, sub coordonarea distinsului și eruditului acad. Răzvan Theodorescu, care a continuat să-i fie un fel de mentor paternal, neoficial, stimulându-l și ajutându-l să-și completeze și perfecționeze pregătirea de specialitate, prin stagii de documentare și burse în Grecia și la Institutul Pontifical Oriental din Roma, cunoscător al limbilor engleză și franceză etc. – Vasile M. Demciuc s-a menținut, afirmat și remarcat în domeniul medievalisticii românești în general, al istoriei, artei, teologiei și spiritualității, în special.

Asupra temei din recenta sa lucrate – „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” (Editura Doxologia, Iași, 2012, 140 pagini) – s-a plecat și preocupat încă din 1983, când se afla vremelnic încadrat ca bibliotecar la mănăstirea care poartă numele „eroului” cărții sale, autorul a mai scris alte două micromonografii, în 1990 și 2004. Considerând, de fiecare dată, că subiectul n-a fost epuizat, a continuat cercetările, a dezvoltat, amplificat și aprofundat teme, oferindu-ne, în 2012, cel de-al treilea demers științific, cu mult mai bogat și nuanțat. Ca și când ne-ar spune, între rândurile noii sale cărți: perseverența e mama succesului!

În cele 140 de pagini – Cuvânt înainte, șase capitole: 1) Sfântul Ioan cel Nou – repere hagiografice; 2) călători străini despre Sfântul Ioan cel Nou; 3) avatarurile moaștelor sale – de la Suceava, Zolkiev, Viena și din nou la Suceava; 4) Racla de argint – o prețioasă operă de orfevrărie medievală; 5) viața Sf. Ioan în programele iconografice ale bisericilor din Moldova; 6) Grigore Țamblac – un adevărat ambasador al ortodoxiei, concluzii, bibliografie, abrevieri – autorul se vrea a fi exhaustiv, definitiv, complet și nuanțat, voind să scrie tot ceea ce se știe până în clipa de față. Reușește în cea mai bună parte. Ne oferă un text dens, concentrat, îndelung prelucrat. Îmbină cu iscusință informațiile de detaliu cu aprecierile și concluziile de sinteză. Știrile interne le completează și nuanțează cu cele externe. Ne uimește și cucerește prin strădania de a-l urmări și de a ni-l dezvălui pe „eroul” cărții sale, atât în viața lui de martir, cât mai ales după moarte, cucerindu-și admiratori și continuatori, în toate generațiile care au urmat. Autorul argumenteaz㠖 și ne probează în toate capitolele cărții sale – că, de când a fost adus la Suceava și până azi, „Cler și popor, biserică și stat, români și străini au cinstit cu evlavie viața și mai ales mucenicia Sf. Ioan cel Nou”. Și, „la fel cum în Argeș, prezența moaștelor Sf. Filofteia, aduse din Vidin, la 1396, a determinat un întreg cult, cu urme adânci în folclorul muntean, aducerea moaștelor Sf. Ioan cel Nou, în perioada imediat următoare după recunoașterea lui Iosif ca mitropolit al țării, constituie o simetrie deosebit de interesantă pentru istoria mitropoliei în Moldova”.

Demers științific pentru cunoașterea istorică veridică, interesantă și captivantă, omagiu fierbinte adus celui care, întocmai ca și Brâncoveanu, al nostru, a preferat să se lase martirizat fără a-și trăda și lăsa credința strămoșeasc㠖 El, Sf. Ioan a spus: „Să știi, prigonitorule, că nici necazul sau strâmtorarea, nici foametea, nici sabia și nici o altă primejdie nu mă va despărți de Hristos!” – cartea are o mare încărcătură morală, înfățișând și explicând totodată o istorie pe care poetul Ion Alexandru o rezumă în versurile sale: „La Sânziene, tot Ardealul vine/ Să stea o noapte lângă Sfânt Ioan,/ Cu straițele de lăcrimații pline/ Și, după ce, de plâns și bucurii/ S-a deșertat cu fiecare-n parte/ Pe aripi uriașe, în sobor,/ Trag, în Ardeal, Moldova, fără de moarte”.

Da! Vom fi de acord cu autorul, pe care îl felicităm c㠄Sf. Ioan cel Nou este o permanență spirituală în viața noastră, fiindcă pe cei osteniți îi odihnește, pe cei slabi îi întărește, pe cei întristați îi mângâie, pe cei căzuți îi ridică, le dă curaj și demnitate!” (p. 126)

Sus