.:Cotidian independent al județului Suceava                        Ziarul în care poți avea încredere:.

Crai nou nr. 6654 :: sâmbătă, 20 septembrie 2014 (ediție arhivată)

Dimensiunea textului: Text de dimensiune mica.Text de dimensiune medie.Text de dimensiune mare. Știrile www.crainou.ro în format RSS

Bursuceni

Fermă model pentru un bazin legumicol care poate reînvia

de TEODOR DELEANU, |05.09.2011|

 


Bursucenii revin, iată, în paginile ziarului nostru tot în legătură cu „războiul tabeliștilor” cu preotul satului, o legătură, însă, în cazul temei de față, de-a dreptul colaterală. Tatăl lui Marius Mătrășoaie (ultimul este cel ce a purces la întocmirea listei membrilor așa-numitei Asociații a Utilizatorilor de Pășune, a devenit președintele acesteia, după care a fost detronat din funcție), Vasile Mătrășoaie, ne-a invitat să-i vedem ferma. Curiozitatea jurnalistică, dar mai ales dorința de a vedea (și) ceva care funcționează în țara aceasta din inițiativă privată și cu efort susținut, ne-au mânat într-acolo.


 
 

*Articole de același autor

 Asigurarea locuinței nu este de ignorat |Actualitate |
 Rădăuțenii nu au apă caldă |Actualitate |

*Articole cu tematică similară

Nu sunt articole cu cuvinte cheie similare.

*Căutare avansată

  Căutare multi-criteriu

Despre cine vorbim și scriem

Vasile Mătrășoaie a lucrat la fosta IRA, de soarta căreia este total nemulțumit. „Dacă ar fi rămas Toma, era probabil altceva…”, crede el. Ultimii săi ani acolo s-au consumat în întreținerea serei. A fost chiar trimis la Codlea să învețe câte ceva din treburile serei. „De exemplu, cum se copilesc roșiile, ardeii, fasolea păstăi…”, ne spune omul nostru. Care știa și de acasă destule despre plante, părinții săi cultivând legume, cum cam făcea toată lumea dintr-un sat căruia Dumnezeu i-a dăruit șansa de a trăi din legumicultură. În 2000 a fost disponibilizat. Și și-a ales drept șansă cultivarea legumelor. În care s-au angajat cu… brațe de muncă și soția sa Maria, dar mai ales cei doi copii ai săi, Marius și Andreea, rămași acasă să-și câștige viitorul din ocupația propusă de tatăl Vasile.

La ora actuală, familia Mătrășoaie (Vasile) deține peste 20 de ari de „cultură protejată”, o numește Marius – care ne-a surprins cu limbajul său de specialitate, deși nu a terminat agronomia –, în grădina casei și în câmp (pe teritoriul comunei Dumbrăveni), un saivan cu 26 de bovine (tot în câmp), precum și, în arendă sau în parte, cam 50 ha de cultură mare. Organizatorul este, bineînțeles, Vasile. Peste animale și cultura din câmp orânduiește Marius. Dar tot Marius este diplomatul familiei, cel ce participă la fel de fel de întâlniri și simpozioane, de unde vrea să afle cât mai multe mai ales despre semințele de legume, dar și, cât se poate, despre tehnologiile de cultivare. „Am luat câte puțin din semințele recomandate, zice Marius. Dacă ne-a plăcut ce a ieșit în răsadniță, am mers mai departe, dacă nu, nu. În răsadniță se vede dacă planta e bolnavă. Așa am pățit cu castravetele olandez”. „Semințe românești au luat de la stațiunile de cercetare de la Buzău – de exemplu roșiile din soiul Siriana. De la stațiunea de la Bacău – căci o cunoaștem deja bine pe doamna directoare Silvia Ambruș, fapt ce ne garantează că luăm ceva bun, de unde am luat semințe de roșii, gogoșari, fasole, castraveți, kapia, dar și de ardei grași „galben de Bacău”, despre care mulți dintre cei care-i văd pe tarabă cred că-s aduși de peste hotare. Am adus de la Satu Mare și semințe ungurești de kapia și gogoșari, inginerul Toth Lajos venind chiar până la noi să ne vadă răsadurile. Oameni serioși…”, adaugă tatăl Vasile.

Am fost curioși să aflăm și opinia inginerului Lajos Toth: „Ceea ce face familia Mătrășoaie este excelent. Apreciez la ei interesul pentru legumicultura bazată pe știință, nu doar pe obiceiul din bătrâni. I-a cunoscut un coleg de al meu la un târg, ne-au căutat și, pentru că au făcut o comandă mare de semințe în primăvară, m-am simțit obligat să vin să văd cum merg treburile. Căci noi oferim semințe cu capacitate genetică, dar «mâna» gospodarului este la fel de importantă. Am fost încântat de ce-am văzut și am revenit la Bursuceni chiar a doua oară și după ce ați făcut documentarea acolo. Vă mulțumesc că m-ați căutat, pentru că acești fermieri merită și aprecierea noastră. Noi reprezentăm Stațiunea de Cercetări Legumicole din Kecskemet – Ungaria, și putem afirma că, în cazul familiei Mătrășoaie, avem parteneri serioși, care chiar văd să facă legumicultură modernă”, a spus inginerul Toth.

Tehnologii și distribuție

Despre tehnologii… mai puțin. „Sunt și secrete! Nici nu vă imaginați de câtă iscusință este nevoie ca la întâlnirile cu alți legumicultori, la așa-zisele schimburi de experienț㠖 căci rar sunt cu adevărat schimburi de experienț㠖, să afli câte ceva, câte un asemenea secret. Unul – de exemplu – este schimbarea patului germinativ din răsadniță în fiecare primăvară”, spune Marius. Iar Vasile adaugă: „Problema-problemelor sunt hrana și apa. Noi îngrășăm pământul numai natural. Iată, aici adunăm gunoiul de la vite: priviți cât de grasă și frumoasă este iarba aici, unde ajunge mustul, și vedeți cum arată ea la cinci metri mai încolo! Pământul îngrășat se și lucrează ușor. Iar apă avem dintr-un pârâu care curge din iaz, un iaz cu izvoare puternice. Udăm prin inundare.

Pe Marius îl duce gândul să facă aici o păstrăvărie… Deși gunoiul și apa sunt esențiale, nu pun munca la socoteală. Asta înseamnă că noi cultivăm produse ecologice. Și stropirile le facem cu zeamă clasică, bordeleză, cu zeamă de var, în care punem însă și ceaiuri de urzică sau de nuc, bineînțeles în cantități pe care le știm deja, căci avem destulă experiență!!”.

„Distribuitorul” recoltei este Andreea. „Nu vindem intermediarilor, ne spune ea. Prețul se înjumătățește și ți-i ciudă ca tu să muncești și să iei doar jumătate din prețul pieței. Avem în piața mare din Suceava masa cu nr. 71. Acolo vinde mai ales mama, dar și eu, când ea nu poate. Plus că avem clienții noștri de ani și ani – nu mulți, este drept – care vin și iau direct de acasă sau le aducem noi la piață produsele pe care le comandă. Noi ținem masa asta de mai mult de zece ani – mama, o vreme Marius, apoi eu. Iar cu administrația pieței chiar nu am avut și nu avem probleme. Sunt destui ne producători aici, dar cum să-i oprești, nu trăim în capitalism?! Singurul și marele nostru argument este că producem legume cum au produs bunicii, fără chimicale, marfă ecologică”, ne spune Andreea.

Ziceri, foc cu foc

Marius: „Știm destul și nu totul despre legumicultură. Mi-ar place schimbul de experiență, dar greu îți spune cineva ceva. Mi ar place să conduc o asociație legumicolă care să atragă tinerii în branșă. Dar nu-i cu cine. Într-o asociație șefi vor să fie cei ce știu să cultive… buruieni, iar tinerii ce-au mai rămas preferă crâșma”.

Vasile: „Îmbinăm ce-am învățat de la bătrâni, cu ce e modern; Marius e „inginerul” nostru. Banii câștigați i-am tot reinvestit. Am făcut seră nouă din lemn, pot spune că tot ecologică, am cumpărat pământ, vite… Dar în niciun caz nu băgăm banii în chimicale”.

Andreea: „Sigur că o să mă mărit, dar tot ce fac acum o să fac și după aia, nu mă fac slugă la altul”.

Marius: „E greu să găsești o fată care să se însoțească cu unul ca mine, unul care stă mai mult în ogor sau la fundul vacii. Dar nu asta-i problema. Problema e că uneori îmi pare rău că sunt român. Ne tragem mereu pe de lături, ne place să privim și să comentăm. Uite, am participat la cursuri de legumicultură, am deja experiență, aș vrea să-i învăț și pe alții. Dar nimeni nu vrea să învețe… Ba, dacă poate, se apucă repede să-ți facă rău. Eu am cumpărat pământ în trupul Dumbrăvenilor, nu din ce al Bursucenilor. Cine-i de aici știe de ce-am făcut-o.”

Maria: „Ceva se întâmplă, nu știu o duce lumea mai greu, cumpără doar de la supermarketuri sau nu o mai interesează cămara, dar vânzările în piață au scăzut la jumătate, chiar și față de anul trecut…”.

Vasile: „Am avut un succes grozav anul trecut la Iulius Mall, unde dl Flutur a organizat „Produs în Bucovina”. Am rupt gura târgului acolo, am vândut cât vindem în piață în două săptămâni! Bună ideea președintelui, abia aștept să mergem, la târg și în acest an. E drept că am avut și marfă bună, de l-am cam uimit pe directorule mall-ului… Și o să avem și anul acesta marfă extra”.

Marius: „Uitați-vă ce condiții oferă locul acesta! Pământ bun, iazuri, vite – câte mai sunt – că dacă am vrea să cumpărăm gunoi de grajd, n-am prea avea de unde. Dacă o asociație ar prelua acest bazin legumicol, am avea acces și la fonduri europene. Când ai asemenea fonduri poți face legumicultură controlată, nu dacă anul acesta nu-i morcov, pune toată lumea morcov de ajungi să-l dai la animale anul următor de mult ce e. Cam cum este anul acesta cu cartoful…”.

În loc de concluzii

Nu este totul pierdut, încă mai sunt oameni, inclusiv tineri, în țara aceasta care vor să câștige, și chiar câștigă, din agricultură. Ferma familiei Mătrășoaie, chiar dacă nu arătoasă încă, dar aflat㠄în plin rod”, este o dovadă că cine are încredere în visul său izbândește. Cu necazuri create de la autorități până la vecinul mânios pe capra ta, dar izbutește. Oamenii aceștia nu se lăfăiesc în câștig: o gospodărie decentă pentru un sătean, grajduri la ferma din câmp încă acoperire cu stuf, o căsuță în care Marius își păzește noaptea avutul, asta este situația acum.

Dar, spre surprinderea inocentului care scrie aceste rânduri, ei cultivă ardelul galben, cel despre care era sigur că este adus din import, ca și uriașul kapia, ca și morcovul ce ajunge și la aproape jumătate de kilogram bucata. Deci toate se cultivă și în sera sau în „bulgăria” familiei Mătrășoaie. Cu adăugirea foarte importantă că doar din semințe bune, cu apă, cu gunoi de grajd și cu multă, multă îngrijire. „Cine nu crede își poate permite să plătească unui laborator analize chimice. După care stăm de vorbă”, afirmă sigur pe sine Vasile Mătrășoaie.

Sus